Capacitatea termică raportată la unitatea de masă dintr-o substanță omogenă se numește capacitate termică masică, iar cea raportată la unitatea de volum capacitate termică volumică. Vechea denumire de căldură specifică este ambiguă și nerecomandata.
respectiv
Capacitatea termică kilomolară, folosită mai ales la gaze, reprezintă capacitatea termică a unui kilomol de gaz și se măsoară în J/(kmol K).
Deoarece cantitatea de căldură nu este o funcție de stare, valoarea capacității termice va depinde felul transformărilor prin care trece sistemul.
În fizică cele mai folosite sunt căldurile molare la volum constant (Cv) și la presiune constantă (Cp) care se definesc prin cantitatea de căldură necesară încălzirii cu un grad a unui mol de gaz când se menține constant volumul, respectiv presiunea.
Energia internă a unui gaz este, în general, o funcție atât de T cât și de V și prin urmare:
Dacă se consideră o transformare la volum constant ( dV=0) ,L=o rezultă:Conform definiției, capacitatea termică molară la volum constant va fi:
În mod analog capacitatea termică molară la presiune constantă este dată de relația:
Daca se ține cont de expresia energiei interne a unui mol de gaz perfect U=(i/2)*RT, unde i este numărul gradelor de libertate, atunci:
Un rol important în descrierea comportării gazelor îl joacă raportul dintre căldura molară la presiune constantă și căldura molară la volum constant:
Acest raport este denumit exponent adiabatic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu