Curcubeul este un fenomen optic care ia nastere din cauza dispersiei si reflexiei luminii solare in picaturile de ploaie din atmosfera. El este vizibil atunci cand soarele bate din spatele nostru in perdeaua de nori din fata, lumina reflectandu-se pe bolta senina.
Norii sunt grupari mai mult sau mai putin conturate de picaturi de apa sau cristale de ghiata, aflate in suspensie in atmosfera, provenite din condensarea sau sublimarea vaporilor de apa.
In cele ce urmeaza vom arata cum lumina care trece printr-o picatura de apa sufera fenomenele de dispersie si reflexie. Pentru aceasta vom folosi un fascicul de lumina de culoare rosie.
Daca acest fascicul de lumina cade pe o picatura rotunda de apa atunci o parte din lumina rosie va iesi in toate directiile, dar cea mai mare parte a luminii rosii va iesi din picatura pe cateva directii privilegiate.
Schita arata fasciculul de lumina rosie venind din directia razei 1 si intrand in picatura. Cand intra in picatura, razele sunt refractate. O parte din fasciculul 1 este reflectata de emisfera opusa si o parte iese din picatura, ca raza 2. Partea reflectata traverseaza din nou picatura si iese ca raza 3. Uitandu-ne la schita, putem vedea ca o parte din lumina rosie emerge in aproape toate directiile, dar cea mai mare parte emerge in directia razei 3. Asa ia nastere curcubeul. Aceasta „concentratie” a luminii intr-o directie anumite face posibil curcubeul. Doar o raza, cea care trece prin centrul picaturii nu este deviata.
Putem fotografia un curcubeu cu un film alb-negru. Culorile nu sunt pe film, dar curcubeul, cu siguranta, este! De obicei, pentru a explica existenta curcubeului se analizeaza culorile. Dar culorile sunt secundare pentru problema principala: De ce exista un arc stralucitor pe cer?
Razele solare ce intalnesc o picatura de apa se raspandesc in mai multe directii. Dar, datorita reflexiei si refractiei, ceva mai multe raze sunt deviate sub anumite unghiuri decat sub altele. Aceasta mica preferinta este „cheia” curcubeului.
Observati din desen ca, de fapt, toata lumina solara care patrunde in picatura este azvarlita inapoi intr-un con. Centrul acestui con este opus soarelui. Conul formeaza un disc stralucitor de lumina, exact opus soarelui. De la nivelul solului se vede numai o parte din acest disc; dintr-un aeroplan, care zboara la mare inaltime, cateodata se vede tot discul. Marginea stralucitoare a acestui disc formeaza curcubeul.
Culorile curcubeului apar datorita refractiei. Refractia depinde usor de culoare: culorile diferite ale luminii traverseaza cu viteze diferite picaturile si se refracta diferit. De aceea se produce o separare a culorilor, dupa cum se vede in diagrama.
Atentia multor oameni care privesc un curcubeu este captata de culori, incat ei nu mai observa portiunea de disc stralucitor, a carei margine colorata este curcubeul.
La fel ca in prisma optica, in picaturile de apa din nori lumina se descompune in cele sapte culori: rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet.
De obicei, apar un curcubeu principal si un curcubeu secundar. In arcul curcubeului principal rosul se situeaza in partea exterioara, in timp ce la cel secundar, rosu se situeaza in interior.
Culorile curcubeului sunt cu atat mai vii si mai pure cu cat lumina se refracta si se reflecta pe picaturile mai mari.
Este de mentionat faptul ca si lumina lunii produce uneori curcubee, ele sunt insa palide si greu de observat cu ochiul liber.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu