Din cele mai vechi timpuri se ştie că numai substanţele magnetice solide prezintă puternice proprietăţi magnetice, deşi, până în prezent, nu este infirmată teoretic posibilitatea existenţei unui lichid monofazic cu proprietăţi feromagnetice. Orice lichid este, din punct de vedere al proprietăţilor sale magnetice, diamagnetice sau paramagnetice.
Un lichid cu puternice proprietăţi magnetice poate fi însă obţinut prin dispersarea coloidală a unor particule magnetice solide fine într-un lichid obişnuit. Un asemenea sistem bifazic, foarte sensibil la câmpul magnetic, care se comportă ca un lichid omogen, a căpătat denumirea de ,,lichid magnetic’’.
Descoperite în jurul anului 1960 la NASA, lichidele magnetice au apărut ca un mijloc de control al carburanţilor în motorul rachetă, în condiţii de imponderabilitate. Deşi la NASA au fost găsite alte metode pentru rezolvarea problemelor propuse iniţial(a carburanţilor şi a sistemelor de control în sateliţi), lichidele magnetice au devenit obiect de cercetare în multe ţări cum ar fi Franţa etc. şi au condus la descoperiri importante în ferohidrodinamică.
La prima vedere nimic nu pare complicat când se spune lichid magnetic. El costă dintr-o suspensie coloidală de particule magnetice fine într-un lichid de bază.Lichidele magnetice pot fi obţinute folosind o varietate largă de lichide printre care enumerăm apa, glicerina, hidrocarburile, siliconii şi florocarburile. Ele au o gamă largă de valori ale vâscozităţii, umidităţii, densităţii, miscibilităţii, tensiunii superficiale şi ale altor proprietăţi fizice şi chimice. Concentraţia în particule magnetice conferă lichidelor magnetice proprietăţi magnetice. Un lichid magnetic este nemagnetic în absenţa unui câmp magnetic, dar manifestă puternice proprietăţi magnetice în prezenţa unui câmp magnetic, neavând însă histerezis.
În interacţiunea lichidelor magnetice cu câmpul magnetic s-au observat o serie de fenomene senzaţionale, cum ar fi:
-o cantitate de lichid magnetic poate fi suspendată în spaţiu prin acţiunea unui câmp magnetic;
-un magnet permanent poate fi levitat stabil(se autosuspendă) într-un lichid magnetic;
-corpurile capătă o greutate specifică aparent variabilă în funcţie de intensitatea câmpului magnetic şi de magnetizaţia lichidului magnetic;
-generarea mişcării lichidului prin mijloace termice şi magnetice fără a avea părţi mecanice mobile;
-posibilitatea de a curge şi de a conduce fluxul magnetic;
-formarea spontană a picurilor de lichid cu stabilitate mare în prezenţa unui câmp magnetic perpendicular la suprafaţa lichidului;
-rotirea unui lichid magnetic de către un câmp magnetic rotitor.
Lichidele magnetice pot fi folosite în imprimări grafice. Se cunosc, până în prezent, două tipuri de imprimări care utilizează lichidele magnetice. În unul dintre ele, cerneala este magnetizată astfel încât un dispozitiv automat poate citi caracterele imprimate, iar în celălalt, cerneala este magnetizată astfel încât depunerea ei, poate fi controlată magnetic.Lichidele magnetice solicită disciplinele tradiţioanle de inginerie electronică şi electrică. Ele combină fenomenul electromagnetic cu fenomene fizice sau chimice specifice lichidelor. Lichidele magnetice folosesc atât proprietăţile specifice lichidelor cât şi proprietăţile magnetice specifice solidelor.În timpul istoriei lor scurte, lichidele magnetice au făcut progrese uimitoare. Dar progrese majore sunt încă de aşteptat.
Ce sunt lichidele magnetice?
După cum se ştie, din punct de vedere al proprietăţilor magnetice, lichidele pot fi atât diamagnetice cât şi paramagnetice după cum susceptivitatea lor magnetică este negativă sau pozitivă.
Datorită comportării duale de material lichid şi material magnetic, suspensiile coloidale de particule magnetice fine au luat numele de lichide magnetice. Din punct de vedere al proprietăţilor ferohidrodinamice, lichidele magnetice constituie un sistem bifazic cu proprietăţi asemănătoare materialelor magnetice solide, cînd se găsesc într-un câmp magnetic, comportându-se, totodată, ca un lichid omogen, atât în prezenţa unui câmp magnetic, cât şi în absenţa lui.
miercuri, 26 mai 2010
FIZICA
Fizica (din cuvântul grec physikos: natural, din physis: natură) este ştiinţa care studiază proprietăţile şi structura materiei, formele de mişcare ale acesteia, precum şi transformările lor reciproce.
Oricum se pune problema, fizica este una dintre cele mai vechi discipline academice; prin intermediul unei subramuri ale sale, astronomia, ar putea fi cea mai veche. Uneori sinonimă cu filozofia, chimia şi chiar unele ramuri ale matematicii şi biologiei,de-a lungul ultimelor două milenii, fizica a devenit ştiinţă modernă începând cu secolul al XVII-lea, iar toate aceste discipline sunt considerate acum distincte, deşi frontierele rămân greu de definit .
Fizica este poate cea mai importantă ştiinţă a naturii deoarece cu ajutorul ei pot fi explicate în principiu orice alte fenomene întâlnite în alte ştiinţe ale naturii cum ar fi de exemplu chimia sau biologia. Limitările sunt legate de incapacitatea noastră de a obţine suficient de multe date experimentale, în cazul biologiei, ori de incapacitatea (până acum) sistemelor de calcul de a analiza dinamica moleculelor foarte complexe, în cazul chimiei. Descoperirile în fizică ajung de cele mai multe ori să fie folosite în sectorul tehnologic, şi uneori influenţează matematica sau filozofia. De exemplu, înţelegerea mai profundă a electromagnetismului a avut drept rezultat răspândirea aparatelor pe bază de curent electric - televizoare, computere, electrocasnice etc.; descoperirile din termodinamică au dus la dezvoltarea transportului motorizat; iar descoperirile din mecanică au dus la dezvoltarea calculului infinitezimal, chimiei cuantice şi folosirii unor instrumente precum microscopul electronic în microbiologie.
Astăzi, fizica este un subiect vast şi foarte dezvoltat. Cercetarea este divizată în patru subcâmpuri : fizica materiei condensate; fizica atomică, moleculară şi optică; fizica energiei înalte; fizica astronomică şi astrofizică. Majoritatea fizicienilor se specializează în cercetare teoretică sau experimentală, prima ocupându-se de dezvoltarea noilor teorii, şi a doua cu testarea experimentală a teoriilor şi descoperirea unor noi fenomene. În ciuda descoperirilor importante din ultimele patru secole, există probleme deschise în fizică care aşteaptă a fi rezolvate. De exemplu, cuantificarea gravitaţiei este poate cea mai arzătoare dintre probleme şi cu siguranţă şi cea mai dificilă. Odată cu elucidarea acestei probleme, fizicienii vor avea o imagine mult mai clară despre interacţiile din natură şi cu siguranţă multe dintre fenomenele şi obiectele pe care le întâlnim în astrofizică, de exemplu găurile negre, îşi vor găsi explicaţia într-un mod natural.
Oricum se pune problema, fizica este una dintre cele mai vechi discipline academice; prin intermediul unei subramuri ale sale, astronomia, ar putea fi cea mai veche. Uneori sinonimă cu filozofia, chimia şi chiar unele ramuri ale matematicii şi biologiei,de-a lungul ultimelor două milenii, fizica a devenit ştiinţă modernă începând cu secolul al XVII-lea, iar toate aceste discipline sunt considerate acum distincte, deşi frontierele rămân greu de definit .
Fizica este poate cea mai importantă ştiinţă a naturii deoarece cu ajutorul ei pot fi explicate în principiu orice alte fenomene întâlnite în alte ştiinţe ale naturii cum ar fi de exemplu chimia sau biologia. Limitările sunt legate de incapacitatea noastră de a obţine suficient de multe date experimentale, în cazul biologiei, ori de incapacitatea (până acum) sistemelor de calcul de a analiza dinamica moleculelor foarte complexe, în cazul chimiei. Descoperirile în fizică ajung de cele mai multe ori să fie folosite în sectorul tehnologic, şi uneori influenţează matematica sau filozofia. De exemplu, înţelegerea mai profundă a electromagnetismului a avut drept rezultat răspândirea aparatelor pe bază de curent electric - televizoare, computere, electrocasnice etc.; descoperirile din termodinamică au dus la dezvoltarea transportului motorizat; iar descoperirile din mecanică au dus la dezvoltarea calculului infinitezimal, chimiei cuantice şi folosirii unor instrumente precum microscopul electronic în microbiologie.
Astăzi, fizica este un subiect vast şi foarte dezvoltat. Cercetarea este divizată în patru subcâmpuri : fizica materiei condensate; fizica atomică, moleculară şi optică; fizica energiei înalte; fizica astronomică şi astrofizică. Majoritatea fizicienilor se specializează în cercetare teoretică sau experimentală, prima ocupându-se de dezvoltarea noilor teorii, şi a doua cu testarea experimentală a teoriilor şi descoperirea unor noi fenomene. În ciuda descoperirilor importante din ultimele patru secole, există probleme deschise în fizică care aşteaptă a fi rezolvate. De exemplu, cuantificarea gravitaţiei este poate cea mai arzătoare dintre probleme şi cu siguranţă şi cea mai dificilă. Odată cu elucidarea acestei probleme, fizicienii vor avea o imagine mult mai clară despre interacţiile din natură şi cu siguranţă multe dintre fenomenele şi obiectele pe care le întâlnim în astrofizică, de exemplu găurile negre, îşi vor găsi explicaţia într-un mod natural.
FIZICA cuprinde :
* FIZICA clasica
*FIZICA atomica
*FIZICA teoretica
*FIZICA medicala
*FIZICA nucleara
Fizica clasică cuprinde ramurile fizicii datând de dinainte de "revoluţiile" de la începutul secoluluiXX, datorate mecanicii cuantice şi teoriei relativităţii. Fizica clasică, denumită şi Fizica newtoniană, se defineşte prin opoziţie cu fizica modernă sau fizica secolului XX. Dezvoltări recente ale vechilor teorii din fizică se subsumează tot fizicii clasice, spre exemplu noi descoperiri în fizica fluidelor sau electromagnetism.
Un statut ambiguu îl au ramuri ale fizicii care derivă din discipline "clasice" dar prezintă aspecte calitativ noi. Un astfel de exemplu îl constituie teoria haosului ("chaos theory"), care reprezintă o extensie a mecanicii clasice, însă ale cărei idei sunt chintesenţial moderne.
Un statut ambiguu îl au ramuri ale fizicii care derivă din discipline "clasice" dar prezintă aspecte calitativ noi. Un astfel de exemplu îl constituie teoria haosului ("chaos theory"), care reprezintă o extensie a mecanicii clasice, însă ale cărei idei sunt chintesenţial moderne.
Fizica atomică este o ramură a fizicii ce se ocupă cu studiul atomilor ca un sistem izolat de electroni şi un nucleu atomic. În principal se studiază aranjarea electronilor în jurul nucleului. De asemenea, se studiază şi procesul prin care aranjarea electronilor se modifică. Aceasta include şi ionii şi atomii neutrii.
Termenul de fizică atomică este cel mai des asociat cu fizica nucleară, deoarece în general atomic şi nuclear sunt sinonime pentru majoritatea populaţiei. Specialiştii fizicieni diferenţiază fizica atomică şi fizica nucleară. În cazul fizicii nucleare se studiază strict numai nucleul atomului.
Termenul de fizică atomică este cel mai des asociat cu fizica nucleară, deoarece în general atomic şi nuclear sunt sinonime pentru majoritatea populaţiei. Specialiştii fizicieni diferenţiază fizica atomică şi fizica nucleară. În cazul fizicii nucleare se studiază strict numai nucleul atomului.
În cadrul fizicii atomice, atomii sunt întotdeauna consideraţi izolaţi – un singur nucleu înconjurat de unul sau mai mulţi electroni legaţi. Din acest motiv nu se studiază formarea moleculelor, nici nu se examinează atomii în stadiu solid sau în materie condensată. Se studiază procese precum ionizarea şi excitarea de către fotoni sau coliziunea cu particule atomice.
Modelarea atomilor în izolare nu pare realistă, însă atomii din gaz şi plasmă interacţionează între ei pe o durată de timp enormă în comparaţie cu procesele atomice studiate. Astfel, atomii pot fi consideraţi izolaţi. Fizica atomică oferă bazele teoriei ce se foloseşte în fizica plasmei şi fizica atmosferei.
Modelarea atomilor în izolare nu pare realistă, însă atomii din gaz şi plasmă interacţionează între ei pe o durată de timp enormă în comparaţie cu procesele atomice studiate. Astfel, atomii pot fi consideraţi izolaţi. Fizica atomică oferă bazele teoriei ce se foloseşte în fizica plasmei şi fizica atmosferei.
Configuraţia electronilor se referă la aranjarea electronilor în cadrul unui atom. Precum alte particule elementare, electronii sunt supuşi legilor mecanicii cuantice. Stările cuantice ale unui electron sunt date de funcţia undă cu valori în spaţiu şi timp.
Electronii se mută dintr-un nivel de energie în altul numai prin emisia sau absorbţia de energie cuantică – sub forma de foton.
Cunoaşterea configuraţiei electronilor într-un atom are aplicaţii în înţelegerea structurii tabelului periodic din chimie. De asemenea, aceste date se folosesc pentru descrierea legăturilor chimice ce fac atomii să se ţină apropiaţi. În acelaşi fel se pot explica şi unele proprietăţi ciudate ale laserelor şi a semiconductoarelor.
Electronii se mută dintr-un nivel de energie în altul numai prin emisia sau absorbţia de energie cuantică – sub forma de foton.
Cunoaşterea configuraţiei electronilor într-un atom are aplicaţii în înţelegerea structurii tabelului periodic din chimie. De asemenea, aceste date se folosesc pentru descrierea legăturilor chimice ce fac atomii să se ţină apropiaţi. În acelaşi fel se pot explica şi unele proprietăţi ciudate ale laserelor şi a semiconductoarelor.
Un sistem mecanic cuantic poate avea numai anumite stări. În consecinţă numai anumite nivele de energie sunt posibile. Nivelul de energie se referă, în general, la configuraţia electronilor în atomi sau molecule. Spectrul de energie poate fi cuantificat. Deci, nivelul de energie este o cantitate măsurabilă utilizată pentru descriere ansamblului de sisteme mecanice cuantice în fizică. Nivelul de energie poate fi numit „degenerat” dacă acelaşi nivel este obţinut de mai multe stări ale sistemului mecanic cuantic.
Nivelul de energie este întotdeauna definit. Măsurarea valorii în sine nu are sens. Ceea ce are sens este măsurarea diferenţei dintre două nivele de energie A şi B. Astfel se poate determina câtă energie este necesară pentru trecerea din starea A în starea B. Diferenţa de nivel de energie între electroni ne permite să calculăm spectrul de emisie şi de absorbţie a atomilor în interacţiunea cu fotoni.
Cu ajutorul funcţiei de undă se poate determina probabilitatea de a găsi o particulă în regiunea dorită a spaţiului. Funcţia este folosită pentru descrierea oricărui sistem fizic. Cu aceasta se face maparea posibilelor stări ale sistemului în numere complexe. Evoluţia în timp poate fi calculată folosind legea mecanicii cuantice: ecuaţia lui Schrödinger. Valorile funcţiei sunt numere complexe ce reprezintă amplitudini de probabilitate ca sistemul să se găsească în oricare stare posibilă. În cadrul atomilor, funcţia ne dă configurările posibile ale electronilor.
Orbitalul atomic este o funcţie de undă ce determină regiunea în care un electron se poate găsi în jurul unui atom izolat, într-o stare energetică particulară. Rezultatul se mai numeşte şi lista de stări cuantice posibile ale electronului.
Starea unui electron într-un atom este dată de patru numere cuantice. Aceste numere sunt proprietăţile orbitalului în care se găseşte electronul:
Numărul cuantic principal, notat n ≥ 1. Acesta cuantifică energia per total a orbitalului şi distanţa electronului faţă de nucleul atomului. În funcţie de acesta, nivelurile electronice se împart în pături K, L, M, etc.
Numărul cuantic azimutul, notat l, cu valori între 0 şi n-1. Acesta împarte o pătură în subpături, determinând tipul orbitalului, cunoscut şi ca numărul de noduri în graficul densităţii.
Numărul cuantic magnetic, notat m, cu valori între - şi +, inclusiv 0. Determină transferul de energie al unui orbital atomic datorat câmpului magnetic extern (efectul Zeeman). Acest număr indică orientarea în spaţiu a momentului magnetic.
Numărul cuantic de spin , notat ms, cu valorile -½ sau +½ (numite uneori „jos” sau „sus”). Spinul este o proprietate intrinsecă a electronului, independentă de celelalte numere cuantice.
Conform principiului de excludere al lui Pauli, nu există doi electroni într-un atom cu acelaşi set de valori ale celor patru numere cuantice.
Starea unui electron într-un atom este dată de patru numere cuantice. Aceste numere sunt proprietăţile orbitalului în care se găseşte electronul:
Numărul cuantic principal, notat n ≥ 1. Acesta cuantifică energia per total a orbitalului şi distanţa electronului faţă de nucleul atomului. În funcţie de acesta, nivelurile electronice se împart în pături K, L, M, etc.
Numărul cuantic azimutul, notat l, cu valori între 0 şi n-1. Acesta împarte o pătură în subpături, determinând tipul orbitalului, cunoscut şi ca numărul de noduri în graficul densităţii.
Numărul cuantic magnetic, notat m, cu valori între - şi +, inclusiv 0. Determină transferul de energie al unui orbital atomic datorat câmpului magnetic extern (efectul Zeeman). Acest număr indică orientarea în spaţiu a momentului magnetic.
Numărul cuantic de spin , notat ms, cu valorile -½ sau +½ (numite uneori „jos” sau „sus”). Spinul este o proprietate intrinsecă a electronului, independentă de celelalte numere cuantice.
Conform principiului de excludere al lui Pauli, nu există doi electroni într-un atom cu acelaşi set de valori ale celor patru numere cuantice.
Fizica teoretică foloseşte modele matematice şi abstracţii ale fizicii, în loc de procese experimentale, în încercarea de a înţelege natura. Miezul său central îl constituie fizica matematică, deşi sunt uneori folosite şi alte tehnici conceptuale. Scopul este raţionalizarea, explicarea şi predicţia fenomenelor fizice. Progresul ştiinţei depinde în general de interacţiunea dintre studiile experimentale şi teorie. În unele cazuri, fizica teoretică aderă la standardele de rigurozitate matematică dând observaţiilor şi experimentelor o pondere redusă. De exemplu, în timp ce a dezvoltat teoria relativităţii restrânse, Albert Einstein s-a preocupat de transformările Lorentz care lăsau ecuaţiile lui Maxwell invariante, dar nu a fost interesat de experienţa Michelson-Morley privind viteza Pământului printr-un eter luminifer ipotetic. Pe de altă parte, Einstein a primit Premiul Nobel pentru Fizică pentru faptul că a explicat efectul fotoelectric, care la acea vreme era un rezultat experimental fără o formulare teoretică.
Fizica medicală foloseşte concepte şi metode din fizică pentru a ajuta în diagnosticarea şi tratarea unor boli.
Aplicaţii ale fizicii medicale:
-Radioterapie
-Diagnostic cu radiaţii X
-Medicină nucleară
-Radiaţie neionizanta (Laseri, Ultraviolete etc.)
-Diagnostic cu ultrasunete
-Protecţia împotriva radiaţiei
Aplicaţii ale fizicii medicale:
-Radioterapie
-Diagnostic cu radiaţii X
-Medicină nucleară
-Radiaţie neionizanta (Laseri, Ultraviolete etc.)
-Diagnostic cu ultrasunete
-Protecţia împotriva radiaţiei
Fizica nucleară este disciplina din domeniul fizicii care se ocupă de structura şi proprietăţile nucleelor atomice. In cadrul fizicii nucleare aparţine partea teoretică şi practică care se ocupă cu studiul reacţiilor nucleare de dezintegrare radioactivă.
Structura unui atom este formată din:
-câmp electromagnetic unde se găsesc Z electroni grupaţi în jurul unui nucleu
-nucleu, format din nucleoni – denumire generică pentru:
-protoni (Z)
2 up quarkuri şi 1 down quark
-neutroni (N = A – Z)
1 up quark şi 2 down quarkuri
Protonii sunt particule încărcate cu energie elementară pozitivă şi sunt compuşi din două up quarkuri şi un down quark. Numărul acestora în atom determină elementul chimic. Masa protonului este de 938 MeV. Sarcina electrica este 1,60x10-19 columbi.
Neutronii nu au valenţă energetică, valenţă nulă şi sunt compuşi dintr-un up quark şi două down quarkuri. Numărul de neutroni, determină izotopul elementului chimic. Masa neutronului este de 940 MeV.
-câmp electromagnetic unde se găsesc Z electroni grupaţi în jurul unui nucleu
-nucleu, format din nucleoni – denumire generică pentru:
-protoni (Z)
2 up quarkuri şi 1 down quark
-neutroni (N = A – Z)
1 up quark şi 2 down quarkuri
Protonii sunt particule încărcate cu energie elementară pozitivă şi sunt compuşi din două up quarkuri şi un down quark. Numărul acestora în atom determină elementul chimic. Masa protonului este de 938 MeV. Sarcina electrica este 1,60x10-19 columbi.
Neutronii nu au valenţă energetică, valenţă nulă şi sunt compuşi dintr-un up quark şi două down quarkuri. Numărul de neutroni, determină izotopul elementului chimic. Masa neutronului este de 940 MeV.
În interiorul atomului există un câmp electric în jurul nucleului. Protonii şi neutronii (nucleoni) se află în interioriul nucleului. În câmpul electromagnetic se găsesc un număr Z de electroni pentru a se asigura neutralitatea electrică a nucleului. Dacă numărul electronilor nu este egal cu cel al protonilor, atunci este un ion, pozitiv sau negativ. Numărul nucleilor în atom determină masa atomică a acestuia, notată cu A.
Protonii, neutronii şl electronii fac parte din clasa de fermioni, având spin semiîntreg. Interacţiunea nucleară forte / tare, cea mai puternică din cele patru forţe naturale ale fizicii, are rolul de a menţine o coeziune în interiorul nucleului. Cuantica chromodinamică se ocupă cu studiul forţei exercitate în interiorul nucleilor. Datorită scalei microscopice, pentru fizica nucleară este folosită mecanica cuantică – ştiinţa care se ocupă cu studiul fenomenelor la scară atomică.
Atomii cu acelaşi număr de ordine dar cu masă atomică diferită se numesc izotopi, care au proprietăţi chimice identice. Pe când prorietăţile fizice ale izotopilor sunt diferite acestea fiind influenţate de numărul atomic diferit.
Unitate de măsură utilizată în fizica nucleară:
In lungime: 1 fermi = 1 fm = 10-15 m
Energie: 100 keV - 100 MeV
Protonii, neutronii şl electronii fac parte din clasa de fermioni, având spin semiîntreg. Interacţiunea nucleară forte / tare, cea mai puternică din cele patru forţe naturale ale fizicii, are rolul de a menţine o coeziune în interiorul nucleului. Cuantica chromodinamică se ocupă cu studiul forţei exercitate în interiorul nucleilor. Datorită scalei microscopice, pentru fizica nucleară este folosită mecanica cuantică – ştiinţa care se ocupă cu studiul fenomenelor la scară atomică.
Atomii cu acelaşi număr de ordine dar cu masă atomică diferită se numesc izotopi, care au proprietăţi chimice identice. Pe când prorietăţile fizice ale izotopilor sunt diferite acestea fiind influenţate de numărul atomic diferit.
Unitate de măsură utilizată în fizica nucleară:
In lungime: 1 fermi = 1 fm = 10-15 m
Energie: 100 keV - 100 MeV
Prin aprofundarea practică a fizicii nucleare, s-au identificat mai multe tipuri de reacţii nucleare:
*fuziune nucleară
Fuziunea nucleară constă în contopirea a două sau mai multe nuclee atomice mai uşoare, într-unul mai mare şi mai greu.
*fisiune nucleară
Un nucleu greu se scindează în mai multe fragmente – nuclee atomice – mai uşoare, având o *masă comparabilă.
*difuzie nucleară
*radioactivitate
*fuziune nucleară
Fuziunea nucleară constă în contopirea a două sau mai multe nuclee atomice mai uşoare, într-unul mai mare şi mai greu.
*fisiune nucleară
Un nucleu greu se scindează în mai multe fragmente – nuclee atomice – mai uşoare, având o *masă comparabilă.
*difuzie nucleară
*radioactivitate
Aplicaţiile fizicii nucleare sunt foarte diverse. Aceasta este folosită în:
*Astrofizică: doar pentru explicarea formării corpurilor în univers şi a apariţiei materiei – nucleosinteza.
*Arheologie: se face datare radioactivă a artefactelor.
*Medicină: se studiază interacţiunea radioactivă cu ţesuturile umane în vederea găsirii de tratamente sau diagnosticare: radioterapie şi radiologie.
*Producţia de energie nucleară: centrale nucleare, sau tokamak şi propulsie nucleară termică.
*Cadru militar: bombe atomice şi cu hidrogen şi arme.
*Astrofizică: doar pentru explicarea formării corpurilor în univers şi a apariţiei materiei – nucleosinteza.
*Arheologie: se face datare radioactivă a artefactelor.
*Medicină: se studiază interacţiunea radioactivă cu ţesuturile umane în vederea găsirii de tratamente sau diagnosticare: radioterapie şi radiologie.
*Producţia de energie nucleară: centrale nucleare, sau tokamak şi propulsie nucleară termică.
*Cadru militar: bombe atomice şi cu hidrogen şi arme.
Bancuri
Iliescu se intalneste cu Bush ca intre sefi de state. Din una din alta ajung sa vorbeasca de pregatirea soldatilor lor.
Bush: - Eu ma mandresc cu soldatii mei; ei mai intai gandesc si apoi executa.
Iliescu: - Si eu ma mandresc cu ai mei da ei mai intai executa si apoi gandesc.
- Pai hai sa-i punem la incercare; ne alegem fiecare cate unul si vedem de ce sunt in stare.
- Foarte bine.
- Mike, vino aici si da-i o palma lui Iliescu.Sta asta se gandeste, pana la urma spune:
- Nu pot sefu`; e presedinte, e la noi in vizita, nu pot
Iliescu: - Da imi place, da hai sa vezi si tu acum. Gheorghe, vino ma incoa`.
- Sa traiti; ordonati!
- Da-i o palma lui Bush!Asta se conformeaza, si ii trage una de mai sa cada pe jos.
Bush: - Bravo ma, da acum la ce se gandeste?
Iliescu: - La ce te gandesti ma?
- Pai ma gandeam ca la palma aia mai mergeau doi pumni...
Reporterul catre un medic:
- Care este parerea dvs. despre nevasta si amanta?
Doctorul: - Nevasta-i nevasta, pe cand amanta-i SANATATE curata!
Aceiasi intrebare catre un inginer.
Inginerul: - Nevasta-i nevasta, pe cand amanta-i TEHNICA curata!
Aceiasi intrebare catre un academician.
Academicianul: - Cum sa-ti explic eu tie, mai baietas? Si nevasta e buna si amanta e buna! Nevasta zice ca esti la amanta, amanta zice ca esti la nevasta si tu esti in biblioteca si citeeesti, si citeeesti!
Bula si Strul decid sa se desparta, impartind in mod egal averea familiei. Dupa un an, se întilnesc, la marginea orasului, langa un restaurant de lux. Strul, gras, frumos, bine imbracat. Bula, zdrentaros si murdar.
- Pai, cum ai ajunsa asa de bine, Strul?
- Din banii de la tata am cumparat o masina, am facut taximetrie. Am strans bani, am mai luat o masina si tot asa. Tu?
- Eu am bagat banii la un joc piramidal, am pierdut si... beau.
Dupa inca un an iar se intalnesc. Strul si mai rotofei, iar Bula si mai zdrentuit.
- Cum ti-a mers, Strul?
- Din banii economisiti am inceput o afacere cu o benzinarie, petrol. Merge foarte bine? Tu?
- Beau de necaz!
In al treilea an, Strul ajuns primul la intilnire, vede o flotila de elicoptere care aterizeaza in apropierea locului de intalnire. Din ele coboara o multime de tipe misto si un barbat. Bula.
- Pai, bine, mai, Bula, anu' trecut abia te tineai pe picioare, n-aveai dupa ce bea apa si acu'...
- Bai, Strul, am baut, cat am baut. Da' si cind am inceput sa vind sticlele!...
0 blonda da telefon la Pompieri si începe sa urle:
- Arde, arde veniti repede!!!
- Si cum ajungem la locul incendiului?
- Pai nu mai aveti masinile alea mari si rosii?...
In padure ursul si iepurasul:
- Ma iepuras vezi prapastia aia acolo?
- Da ma o vad.
- Vrei sa-ti arat ca merg cu masina cu o viteza de 300 km/h si pun frana cu 20m inainte de prapastie si nu cad in prapastie?
- Nu te cred ma!
- Bine atunci urca in masina.
Se urca iepurasul in masina isi pune centura si face intocmai cum a spus,cand sa ajunga aproape de prapastie ursul il intreaba pe iepuras:
-Cum e ma te-ai pi*** pe tine asa`i?
- Da ma ursule ai fost tare de tot,da' vrei sa-ti arat ca io merg cu o viteza de 500km/h si opresc la doar 10m inainte de prapastie?
- Nu te cred ma iepuras..!
- Atunci urca. Se urcara ei in masina si ajugand aproape de prapastie il intreaba pe urs:
- Cum e ma te-ai pi*** pe tine?
- Da ma!!!!
- Poti sa te si ca** ca nu ajung la franeeeeee......!!!!!!
Doi politai trebuiau sa mearga de la Baia Mare la Bucuresti cu avionul. Ce noroc pe ei... au primit locuri langa geam, in dreptul motorului cu elice de pe partea stanga! Cel de langa geam se tot uita... si se tot uita... deodata, il cuprinde curiozitatea si il intreaba pe celalalt:
- Ba! Tu ce crezi ca e aia? (arata catre elicea avionului) la care celalalt raspunde:
- Ce prost esti! Ala e ventilator ba prostovane! Nu vezi ca de cand s-a oprit, uite cum transpira pilotul!
Bush: - Eu ma mandresc cu soldatii mei; ei mai intai gandesc si apoi executa.
Iliescu: - Si eu ma mandresc cu ai mei da ei mai intai executa si apoi gandesc.
- Pai hai sa-i punem la incercare; ne alegem fiecare cate unul si vedem de ce sunt in stare.
- Foarte bine.
- Mike, vino aici si da-i o palma lui Iliescu.Sta asta se gandeste, pana la urma spune:
- Nu pot sefu`; e presedinte, e la noi in vizita, nu pot
Iliescu: - Da imi place, da hai sa vezi si tu acum. Gheorghe, vino ma incoa`.
- Sa traiti; ordonati!
- Da-i o palma lui Bush!Asta se conformeaza, si ii trage una de mai sa cada pe jos.
Bush: - Bravo ma, da acum la ce se gandeste?
Iliescu: - La ce te gandesti ma?
- Pai ma gandeam ca la palma aia mai mergeau doi pumni...
Reporterul catre un medic:
- Care este parerea dvs. despre nevasta si amanta?
Doctorul: - Nevasta-i nevasta, pe cand amanta-i SANATATE curata!
Aceiasi intrebare catre un inginer.
Inginerul: - Nevasta-i nevasta, pe cand amanta-i TEHNICA curata!
Aceiasi intrebare catre un academician.
Academicianul: - Cum sa-ti explic eu tie, mai baietas? Si nevasta e buna si amanta e buna! Nevasta zice ca esti la amanta, amanta zice ca esti la nevasta si tu esti in biblioteca si citeeesti, si citeeesti!
Bula si Strul decid sa se desparta, impartind in mod egal averea familiei. Dupa un an, se întilnesc, la marginea orasului, langa un restaurant de lux. Strul, gras, frumos, bine imbracat. Bula, zdrentaros si murdar.
- Pai, cum ai ajunsa asa de bine, Strul?
- Din banii de la tata am cumparat o masina, am facut taximetrie. Am strans bani, am mai luat o masina si tot asa. Tu?
- Eu am bagat banii la un joc piramidal, am pierdut si... beau.
Dupa inca un an iar se intalnesc. Strul si mai rotofei, iar Bula si mai zdrentuit.
- Cum ti-a mers, Strul?
- Din banii economisiti am inceput o afacere cu o benzinarie, petrol. Merge foarte bine? Tu?
- Beau de necaz!
In al treilea an, Strul ajuns primul la intilnire, vede o flotila de elicoptere care aterizeaza in apropierea locului de intalnire. Din ele coboara o multime de tipe misto si un barbat. Bula.
- Pai, bine, mai, Bula, anu' trecut abia te tineai pe picioare, n-aveai dupa ce bea apa si acu'...
- Bai, Strul, am baut, cat am baut. Da' si cind am inceput sa vind sticlele!...
0 blonda da telefon la Pompieri si începe sa urle:
- Arde, arde veniti repede!!!
- Si cum ajungem la locul incendiului?
- Pai nu mai aveti masinile alea mari si rosii?...
In padure ursul si iepurasul:
- Ma iepuras vezi prapastia aia acolo?
- Da ma o vad.
- Vrei sa-ti arat ca merg cu masina cu o viteza de 300 km/h si pun frana cu 20m inainte de prapastie si nu cad in prapastie?
- Nu te cred ma!
- Bine atunci urca in masina.
Se urca iepurasul in masina isi pune centura si face intocmai cum a spus,cand sa ajunga aproape de prapastie ursul il intreaba pe iepuras:
-Cum e ma te-ai pi*** pe tine asa`i?
- Da ma ursule ai fost tare de tot,da' vrei sa-ti arat ca io merg cu o viteza de 500km/h si opresc la doar 10m inainte de prapastie?
- Nu te cred ma iepuras..!
- Atunci urca. Se urcara ei in masina si ajugand aproape de prapastie il intreaba pe urs:
- Cum e ma te-ai pi*** pe tine?
- Da ma!!!!
- Poti sa te si ca** ca nu ajung la franeeeeee......!!!!!!
Doi politai trebuiau sa mearga de la Baia Mare la Bucuresti cu avionul. Ce noroc pe ei... au primit locuri langa geam, in dreptul motorului cu elice de pe partea stanga! Cel de langa geam se tot uita... si se tot uita... deodata, il cuprinde curiozitatea si il intreaba pe celalalt:
- Ba! Tu ce crezi ca e aia? (arata catre elicea avionului) la care celalalt raspunde:
- Ce prost esti! Ala e ventilator ba prostovane! Nu vezi ca de cand s-a oprit, uite cum transpira pilotul!
marți, 25 mai 2010
Citate despre PRIETENI
Prietenia este unul dintre cele mai frumoase lucruri posibile.
Am ales cateva citate despre prietenii, in special pe cele pe care le-am considerat eu mai reprezentative.Asadar, cateva citate celebre despre prietenie si prieteni:
•" Prietenii sunt acei oameni care cand te intreaba ce mai faci, asteapta sa auda si raspunsul! "
•" Un prieten este un dar care ti-l faci tie insuti! "
•" Prietenie inseamna sa fii aproape de prietenii tai nu cand au dreptate, ci cand gresesc! "
•" Un prieten adevarat este singura persoana care vine cand toti au plecat! "
•" Un prieten adevărat iti stie slabiciunile, dar cu toate acestea tie-ti arată calitatile; iti stie temerile dar nu ezita in a-ti intari credinta, iti cunoaste ingrijorarile dar incearca sa-ti elibereze spiritul, si nu in ultimul rand, iti cunoaste defectele dar iti sublineaza posibilitatile."
•" Prietenii sunt cei care nu vad esecurile tale, ci doar succesele"..
•" Prietenul este raspunsul dat nevoilor noastre."
•" Un prieten e acea persoana care iti da libertate totala, ca tu sa poti fii tu insuti in prezenta lui. "
•" Prietenul tau cel mai bun, este defapt un alt "tu insuti" ! "
•" Fata de un prieten adevarat, poti gandi intotdeauna cu voce tare! "
Am ales cateva citate despre prietenii, in special pe cele pe care le-am considerat eu mai reprezentative.Asadar, cateva citate celebre despre prietenie si prieteni:
•" Prietenii sunt acei oameni care cand te intreaba ce mai faci, asteapta sa auda si raspunsul! "
•" Un prieten este un dar care ti-l faci tie insuti! "
•" Prietenie inseamna sa fii aproape de prietenii tai nu cand au dreptate, ci cand gresesc! "
•" Un prieten adevarat este singura persoana care vine cand toti au plecat! "
•" Un prieten adevărat iti stie slabiciunile, dar cu toate acestea tie-ti arată calitatile; iti stie temerile dar nu ezita in a-ti intari credinta, iti cunoaste ingrijorarile dar incearca sa-ti elibereze spiritul, si nu in ultimul rand, iti cunoaste defectele dar iti sublineaza posibilitatile."
•" Prietenii sunt cei care nu vad esecurile tale, ci doar succesele"..
•" Prietenul este raspunsul dat nevoilor noastre."
•" Un prieten e acea persoana care iti da libertate totala, ca tu sa poti fii tu insuti in prezenta lui. "
•" Prietenul tau cel mai bun, este defapt un alt "tu insuti" ! "
•" Fata de un prieten adevarat, poti gandi intotdeauna cu voce tare! "
FIZICA DISTRACTIVA
1. PROBLEMA DE CINCI PARALE
Asezati pe masa un pahar de apa gol. Acoperiti-l cu o bucata de carton patrat, putin mai mare decat gura paharului. Peste carton, la mijloc, asezati o moneda usoara (500 de lei).
Ce spuneti: puteti lua cartonul fara a trage si moneda?
Fireste, ea nu trebuie sa ramana suspendata in aer, ci sa cada in interiorul paharului, dar fara a o atinge cu nimic…
Da, este posibil. Se apuca de marginea cartonului cu doua degete si se trage brusc sau, pur si simplu, se da un bobarnac cam la mijlocul cartonului.
In ambele cazuri, moneda nu va urma miscarea cartonului, ci va cadea in interiorul paharului,
Stiti insa de ce?
2. ACEEASI MONEDA …ALTFEL ARANJATA
Luati o scobitoare sau un bat de chibrit si frangeti-l putin la jumatate, dar fara a-l rupe complet, astfel incat sa formeze un unghi obtuz. In aceasta pozitie, asezati-l deasupra gurii unei sticle de lapte sau a unui paharel. Pe indoitura lemnului puneti o moneda mai mica si incercati sa rezolvati urmatoarea problema:
Cum poate fi introdusa moneda in sticla fara a o atinge, scutura sau sufla…ni, spre deosebire de lucrarea de mai sus, aici nu aveti voie sa trageti de chibrit. Cautati alta modalitate…
Lasati sa cada pe indoitura chibritului o picatura de apa. Fibrele lemnului vor tinde sa se indrepte, cele doua capete se vor indeparta si…moneda va cadea de la sine, in sticla.
3. CARE ESTE MONEDA?
De data aceasta aveti nevoie de monede de mai multe dimensiuni. Aruncati-le pe toate intr-un saculet de panza sau intr-o caciula si anuntati pe cei din jur ca sunteti gata sa le aratati o scamatorie , care va decurge astfel:
Rugati pe cineva sa scoata una dintre monede, fara sa v-o arate, si s-o tina strans in pumn pana ce ve-ti numara cu glas tare pana la 100. Cand ati terminat numaratoarea ( la care nu este nevoie sa va grabiti ), cereti sa dea drumul monedei inapoi in sac, tot pe nevazute.
Apoi, introduceti si dv. Mana in sac, numarati pana la cinci si…spre surprinderea celor de fata , scoateti exact moneda pe care a ales-o persoana de mai inainte.
Cum ati reusit sa ghiciti despre care moneda a fost vorba vorba?
Explicatia este cat se poate de simpla: moneda respectiva, care a fost tinuta in pumn cca. doua minute, este… calda, in timp ce toate celelalte sunt mai reci.
Puteti pune in sac chiar 6-7 monede , de preferinta mai mari.
4. MANA MIRACULOASA
Luati un balon de laborator din sticla, inchis la gura cu un dop perforat prin care trece un tub de sticla subtire indoit in unghi drept. In tub introduceti ( prin suflare ) o picatura de apa colorata cu cerneala. Asezati apoi balonul, astfel aranjat pe un suport oarecare. Acum, cereti cuiva sa incerce a misca picatura colorata catre capatul liber al tubului, fara a misca instalatia si fara a folosi vreun obiect.
Rezolvarea e cat se poate de usoara. E suficient sa cuprindeti peretii balonului intre palme, si picatura se va pune in miscare.
In alta varianta, puteti cere ca picatura sa fie miscat de la distanta, fara a atinge cu nimic instalatia.
Acum este suficient sa tineti un chibrit aprins sub fundul balonului.
Dar stiti care este explicatia fenomenului?
Mentionam ca dupa ce nu se mi incalzeste balonul (cu mainile sau cu chibritul ), picatura revine exact la locul initial.
Cine misca picatura de apa?
5. MONEDA IN ECHILIBRU
Indoiti o bucata de sarma sub orma unei piese ca cea din figura nr.1 .
In clema formata la capatul din dreapta, fixati o moneda , iar in carligul de la celalalt capat, atarnati un mic obiect cu o greutate asemanatoare , de exemplu un inel, o veriga de lantetc. Aceasta mica instalatie poate fi acum asezata in echilibru ...pe varful unui ac!…asa cum vedeti in imagine. Mai mult, daca veti sufla usor, ii veti putea da o miscare de rotatie rapida, iar, ca urmare, daca acul e din otel, in scurt timp moneda va fi gaurita!
6. O CUTIE NAZDRAVANA
O cutie de chibrituri goala si putina istetime va pot oferi prilejul unor scamatorii amuzante, pe care le veti pregati si prezenta astfel:
Luati o agrafa de birou si indoiti-I bratul mai scurt, asa cum rezulta din figura nr.2. Dupa aceasta , luati o cutie de chibrituri goala, scoateti-i sertarasul in care au fost betele si dati in partile laterale cate un orificiu.Montati in interiorul cutiei agrafa indoita, conform pozitiei pe care o vedeti in desen, treceti un fir de ata groasa prin cele doua orificii si prin agrafa, dupa care inchideti cutia. Lungimea firului va fi de cca. 1.5 m.
Astfel pregatita, cutia poate fi prezentata in societate sau in cadrul unei serbari, drept o “cutie nazdravana”, care “aude si intelege” comenzile oricarui spectator. Daca, de exemplu, in caderea ei lina de la un capat al atei catre celalalt, cineva ii striga “Stop!” cutia se va opri…ascultatoare in punctul la care se va gasi, ramanand in pozitie verticala. La comanda “Porneste!” , isi va relua cursa s.a.m.d. Fireste, comenzile le veti executa voi. In acest scop, luati fiecare capat al atei in cate o mana si tineti-o in pozitie verticala. Daca veti lasa ata lejer, cutia va aluneca incet in jos. Cand un spectator va striga: “Stop!”, va fi suficient sa intindeti putin de ambele capete ale atei si cutia … va asculta de comanda, oprindu-se.
Fenomenul se explica prin aceea ca agrafa din interiorul cutiei actioneaza asupra atei ca o frana.
7. EFECT SURPRIZA
Pe o masa, asezati o linie dreptunghiulara, lunga de 40-50 cm, in asa fel incat unul din capetele ei sa iasa in afara tabliei de la masa cu cca. 5 cm. Deasupra liniei, asezati foaia dubla , deschisa, a unui ziar de format mare. Neteziti bine foile cu mana, a. i. hartia ziarului sa fie cat mai bine intinsa pe suprafata mesei, fara a depasi marginile acesteia.
Cand aceste pregatiri sunt terminate, rugati pe cineva sa incerce a ridica si rasturna hartia de pe masa, aplicand o lovitura tare de pumn pe capatul liniei care iese in afara mesei.
Lucrul pare teribil de simplu, tinand cont ca hartia nu cantareste decat cateva grame…
Lovitura va fi data si…ziarul se va ridica abia putin,doar cativa centimetri! Nici gand ca hartia sa fie azvarlita de pe masa.
Efectul va fi surprinzator pentru toti cei de fata, care…nu prea cunosc fizica.
8. OUL MIRACULOS
Cu ajutorul unei seringi, goliti un ou de gaina de continutul sau, printr-un mic orificiu practicat in partea mai lata. Lasati apoi oul gol sa se usuce bine in interior(il puteti chiar aseza intr-un cuptor). Dupa uscare, turnati in ou nisip fin, cam pana la o treime din volumul sau, apoi astupati orificiul cu ceara alba de lumanare, cautand sa-l faceti cat mai putin vizibil.
Oul astfel perparat va ajuta sa faceti o serie de …scamatorii de echilibru. La masa, de exemplu, il puteti aseza pe o farfurie printre alte oua “normale”, de unde il veti lua inapoi ”la intamplare” si veti demonstra ca stiti sa-l…dresati. Astfel, oul va fi gata sa stea “linistit” in pozitiile cele mai de necrezut: pe marginea gurii unei sticle, pe lama unui cutit, ori va putea fi asezat pe masa in varful sau cel mai ascutit etc.
In orice pozitie il veti aseza, nisipul va aluneca si se va aranja a. i. sa formeze un centru de greutate jos, favorabil mentinerii intregului ou in pozitii greu de imaginat pentru un ou obisnuit.
Asezati pe masa un pahar de apa gol. Acoperiti-l cu o bucata de carton patrat, putin mai mare decat gura paharului. Peste carton, la mijloc, asezati o moneda usoara (500 de lei).
Ce spuneti: puteti lua cartonul fara a trage si moneda?
Fireste, ea nu trebuie sa ramana suspendata in aer, ci sa cada in interiorul paharului, dar fara a o atinge cu nimic…
Da, este posibil. Se apuca de marginea cartonului cu doua degete si se trage brusc sau, pur si simplu, se da un bobarnac cam la mijlocul cartonului.
In ambele cazuri, moneda nu va urma miscarea cartonului, ci va cadea in interiorul paharului,
Stiti insa de ce?
2. ACEEASI MONEDA …ALTFEL ARANJATA
Luati o scobitoare sau un bat de chibrit si frangeti-l putin la jumatate, dar fara a-l rupe complet, astfel incat sa formeze un unghi obtuz. In aceasta pozitie, asezati-l deasupra gurii unei sticle de lapte sau a unui paharel. Pe indoitura lemnului puneti o moneda mai mica si incercati sa rezolvati urmatoarea problema:
Cum poate fi introdusa moneda in sticla fara a o atinge, scutura sau sufla…ni, spre deosebire de lucrarea de mai sus, aici nu aveti voie sa trageti de chibrit. Cautati alta modalitate…
Lasati sa cada pe indoitura chibritului o picatura de apa. Fibrele lemnului vor tinde sa se indrepte, cele doua capete se vor indeparta si…moneda va cadea de la sine, in sticla.
3. CARE ESTE MONEDA?
De data aceasta aveti nevoie de monede de mai multe dimensiuni. Aruncati-le pe toate intr-un saculet de panza sau intr-o caciula si anuntati pe cei din jur ca sunteti gata sa le aratati o scamatorie , care va decurge astfel:
Rugati pe cineva sa scoata una dintre monede, fara sa v-o arate, si s-o tina strans in pumn pana ce ve-ti numara cu glas tare pana la 100. Cand ati terminat numaratoarea ( la care nu este nevoie sa va grabiti ), cereti sa dea drumul monedei inapoi in sac, tot pe nevazute.
Apoi, introduceti si dv. Mana in sac, numarati pana la cinci si…spre surprinderea celor de fata , scoateti exact moneda pe care a ales-o persoana de mai inainte.
Cum ati reusit sa ghiciti despre care moneda a fost vorba vorba?
Explicatia este cat se poate de simpla: moneda respectiva, care a fost tinuta in pumn cca. doua minute, este… calda, in timp ce toate celelalte sunt mai reci.
Puteti pune in sac chiar 6-7 monede , de preferinta mai mari.
4. MANA MIRACULOASA
Luati un balon de laborator din sticla, inchis la gura cu un dop perforat prin care trece un tub de sticla subtire indoit in unghi drept. In tub introduceti ( prin suflare ) o picatura de apa colorata cu cerneala. Asezati apoi balonul, astfel aranjat pe un suport oarecare. Acum, cereti cuiva sa incerce a misca picatura colorata catre capatul liber al tubului, fara a misca instalatia si fara a folosi vreun obiect.
Rezolvarea e cat se poate de usoara. E suficient sa cuprindeti peretii balonului intre palme, si picatura se va pune in miscare.
In alta varianta, puteti cere ca picatura sa fie miscat de la distanta, fara a atinge cu nimic instalatia.
Acum este suficient sa tineti un chibrit aprins sub fundul balonului.
Dar stiti care este explicatia fenomenului?
Mentionam ca dupa ce nu se mi incalzeste balonul (cu mainile sau cu chibritul ), picatura revine exact la locul initial.
Cine misca picatura de apa?
5. MONEDA IN ECHILIBRU
Indoiti o bucata de sarma sub orma unei piese ca cea din figura nr.1 .
In clema formata la capatul din dreapta, fixati o moneda , iar in carligul de la celalalt capat, atarnati un mic obiect cu o greutate asemanatoare , de exemplu un inel, o veriga de lantetc. Aceasta mica instalatie poate fi acum asezata in echilibru ...pe varful unui ac!…asa cum vedeti in imagine. Mai mult, daca veti sufla usor, ii veti putea da o miscare de rotatie rapida, iar, ca urmare, daca acul e din otel, in scurt timp moneda va fi gaurita!
6. O CUTIE NAZDRAVANA
O cutie de chibrituri goala si putina istetime va pot oferi prilejul unor scamatorii amuzante, pe care le veti pregati si prezenta astfel:
Luati o agrafa de birou si indoiti-I bratul mai scurt, asa cum rezulta din figura nr.2. Dupa aceasta , luati o cutie de chibrituri goala, scoateti-i sertarasul in care au fost betele si dati in partile laterale cate un orificiu.Montati in interiorul cutiei agrafa indoita, conform pozitiei pe care o vedeti in desen, treceti un fir de ata groasa prin cele doua orificii si prin agrafa, dupa care inchideti cutia. Lungimea firului va fi de cca. 1.5 m.
Astfel pregatita, cutia poate fi prezentata in societate sau in cadrul unei serbari, drept o “cutie nazdravana”, care “aude si intelege” comenzile oricarui spectator. Daca, de exemplu, in caderea ei lina de la un capat al atei catre celalalt, cineva ii striga “Stop!” cutia se va opri…ascultatoare in punctul la care se va gasi, ramanand in pozitie verticala. La comanda “Porneste!” , isi va relua cursa s.a.m.d. Fireste, comenzile le veti executa voi. In acest scop, luati fiecare capat al atei in cate o mana si tineti-o in pozitie verticala. Daca veti lasa ata lejer, cutia va aluneca incet in jos. Cand un spectator va striga: “Stop!”, va fi suficient sa intindeti putin de ambele capete ale atei si cutia … va asculta de comanda, oprindu-se.
Fenomenul se explica prin aceea ca agrafa din interiorul cutiei actioneaza asupra atei ca o frana.
7. EFECT SURPRIZA
Pe o masa, asezati o linie dreptunghiulara, lunga de 40-50 cm, in asa fel incat unul din capetele ei sa iasa in afara tabliei de la masa cu cca. 5 cm. Deasupra liniei, asezati foaia dubla , deschisa, a unui ziar de format mare. Neteziti bine foile cu mana, a. i. hartia ziarului sa fie cat mai bine intinsa pe suprafata mesei, fara a depasi marginile acesteia.
Cand aceste pregatiri sunt terminate, rugati pe cineva sa incerce a ridica si rasturna hartia de pe masa, aplicand o lovitura tare de pumn pe capatul liniei care iese in afara mesei.
Lucrul pare teribil de simplu, tinand cont ca hartia nu cantareste decat cateva grame…
Lovitura va fi data si…ziarul se va ridica abia putin,doar cativa centimetri! Nici gand ca hartia sa fie azvarlita de pe masa.
Efectul va fi surprinzator pentru toti cei de fata, care…nu prea cunosc fizica.
8. OUL MIRACULOS
Cu ajutorul unei seringi, goliti un ou de gaina de continutul sau, printr-un mic orificiu practicat in partea mai lata. Lasati apoi oul gol sa se usuce bine in interior(il puteti chiar aseza intr-un cuptor). Dupa uscare, turnati in ou nisip fin, cam pana la o treime din volumul sau, apoi astupati orificiul cu ceara alba de lumanare, cautand sa-l faceti cat mai putin vizibil.
Oul astfel perparat va ajuta sa faceti o serie de …scamatorii de echilibru. La masa, de exemplu, il puteti aseza pe o farfurie printre alte oua “normale”, de unde il veti lua inapoi ”la intamplare” si veti demonstra ca stiti sa-l…dresati. Astfel, oul va fi gata sa stea “linistit” in pozitiile cele mai de necrezut: pe marginea gurii unei sticle, pe lama unui cutit, ori va putea fi asezat pe masa in varful sau cel mai ascutit etc.
In orice pozitie il veti aseza, nisipul va aluneca si se va aranja a. i. sa formeze un centru de greutate jos, favorabil mentinerii intregului ou in pozitii greu de imaginat pentru un ou obisnuit.
Ciocniri
Ciocnirea a doua sau mai multe corpuri reprezinta un proces de interactiune care dureaza un timp foarte scurt astfel incat inainte si dupa ciocnire corpurile nu interactioneaza.
In procesul de ciocnire se disting doua faze:
•faza comprimarii in care energia cinetica de miscare relativa a unui corp fata de celalalt se transforma prin lucrul mecanic al fortelor interne in energie potentiala de deformare si in alte forme de energie nemecanica (in special caldura). La un moment dat viteza relativa a unui corp fata de celalalt devine nula si in acest moment deformarile sunt maxime. Corpurile au o viteza comuna;
•faza separarii in care corpurile se indeparteaza unul fata de altul, viteza relativa a unui corp fata de celalalt creste, deformatiile se reduc, corpurile cauta sa revina la forma initiala. Energia potentiala de deformare se transforma in energie cinetica relativa a corpurilor (partial sau total). In cazul in care deformarile dispar total, iar energia cinetica relativa se restituie integral, ciocnirea se numeste perfect elastica. Un caz particular de ciocnire este aceea in care corpurile se cupleaza si isi continua miscarea impreuna, cu aceeasi viteza.
In procesul de ciocnire se disting doua faze:
•faza comprimarii in care energia cinetica de miscare relativa a unui corp fata de celalalt se transforma prin lucrul mecanic al fortelor interne in energie potentiala de deformare si in alte forme de energie nemecanica (in special caldura). La un moment dat viteza relativa a unui corp fata de celalalt devine nula si in acest moment deformarile sunt maxime. Corpurile au o viteza comuna;
•faza separarii in care corpurile se indeparteaza unul fata de altul, viteza relativa a unui corp fata de celalalt creste, deformatiile se reduc, corpurile cauta sa revina la forma initiala. Energia potentiala de deformare se transforma in energie cinetica relativa a corpurilor (partial sau total). In cazul in care deformarile dispar total, iar energia cinetica relativa se restituie integral, ciocnirea se numeste perfect elastica. Un caz particular de ciocnire este aceea in care corpurile se cupleaza si isi continua miscarea impreuna, cu aceeasi viteza.
In timpul ciocnirii apar forte mari de interactiune, dar ele nu schimba impulsul total al sistemului, fiind forte interne. De asemenea, intrucat timpul de ciocnire este foarte scurt, impulsul fortelor externe este practic nul si deci nu poate schimba impulsul total al sistemului. Prin urmare:
•In timpul ciocnirii impulsul total al sistemului se conserva.
sau
•Suma vectoriala a impulsurilor corpurilor inainte de ciocnire este egala cu suma vectoriala a impulsurilor corpurilor dupa ciocnire.
•In timpul ciocnirii impulsul total al sistemului se conserva.
sau
•Suma vectoriala a impulsurilor corpurilor inainte de ciocnire este egala cu suma vectoriala a impulsurilor corpurilor dupa ciocnire.
Ciocnirea perfect elasticaIn ciocnirea perfect elastica energica cinetica se conserva. In natura nu exista ciocnire perfect elastica, dar in multe situatii ciocnirile reale pot fi considerate elastice (de exemplu ciocnirea a doua bile de otel).
Sa consideram cazul unidimensional a doua corpuri. Acest caz presupune ca, atat inainte, cat si dupa ciocnire cele doua corpuri se misca pe aceeasi dreapta. Din conservarea impulsului si energiei cinetice:
m1v1+m2v 2=m1 v'1+m2v'2
din cele doua se obtine:
m1(v1-v'1)=m 2 (v'2-v2);
m1(v12-v' 12) =m2(v'22-v 22)
Si prin impartirea celei de a doua relatii la prima, rezulta:
Ultima relatie evidentiaza faptul ca in ciocnirea perfect elastica unidimensionala, viteza relativa a particulei 1 fata de particula 2 (v'r=v'1-v'2) dupa ciocnire este egala in modul, dar de semn schimbat cu viteza particulei 1 fata de particula 2 inainte de ciocnire (vr=v1-v2 );
Adaugand ultima relatie la ecuatia conservarii impulsului, vitezele dupa ciocnire se deduc simplu:
Ciocnirea cu un perete
Prin ciocnirea cu un perete se intelege cocnirea cu un corp de masa foarte mare, astfel incat viteza acestuia dupa ciocnire nu se modifica. Din relatiile de mai sus obtinem:
Tinand cont ca ,
vitezele finale sunt: v'1=2v2-v1 si v'2=v2.Ciocniri particulare
•In cazul ciocnirii cu un perete aflat in repaus, v'2= v2=0, rezultatul este evident: v'1=-v 1
•Daca ciocnirea elastica este oblica, unghiul de "reflexie" α' este egal cu unghiul de incidenta α.
Ciocnirea plastica
In cazul ciocnirii plastice corpurile se cupleaza dupa ciocnire si isi continua miscareaimpreuna. Exemple: cand un glont ramane infipt intr-o tinta si se deplaseaza apoi impreuna, cand aruncam o piatra intr-un vagonet.
In cazul ciocnirii plastice corpurile se cupleaza dupa ciocnire si isi continua miscareaimpreuna. Exemple: cand un glont ramane infipt intr-o tinta si se deplaseaza apoi impreuna, cand aruncam o piatra intr-un vagonet.
Fie doua corpuri de mase m1 si m2 avand vitezele V1 si V2 . Dupa ciocnirea plastica, viteza comuna a corpurilor este V. Din legea conservarii impulsului total obtinem:
Pentru cazul unidimensional relatia de mai sus devine:
In ciocnirea plastica o parte din energia cinetica se transforma in caldura:
Introducand formula vitezei v in expresia de mai sus, rezulta:
unde vr este viteza relativa, iar mr este masa redusa a celor doua particule.
FRACTALI
Un fractal este "o figură geometrică fragmentată sau frântă care poate fi divizată în părţi, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puţin aproximativ) o copie miniaturală a întregului".
Fractalul, ca obiect geometric, are în general următoarele caracteristici:
-Are o structură fină la scări arbitrar de mici.
-Este prea neregulat pentru a fi descris în limbaj geometric euclidian tradiţional.
-Este autosimilar (măcar aproximativ sau stochastic).
-Are dimensiunea Hausdorff mai mare decât dimensiunea topologică (deşi această cerinţă nu este îndeplinită de curbele Hilbert).
-Are o definiţie simplă şi recursivă.
-Are o structură fină la scări arbitrar de mici.
-Este prea neregulat pentru a fi descris în limbaj geometric euclidian tradiţional.
-Este autosimilar (măcar aproximativ sau stochastic).
-Are dimensiunea Hausdorff mai mare decât dimensiunea topologică (deşi această cerinţă nu este îndeplinită de curbele Hilbert).
-Are o definiţie simplă şi recursivă.
Deoarece par identici la orice nivel de magnificare, fractalii sunt de obicei consideraţi ca fiind infinit complecşi (în termeni informali). Printre obiectele naturale care aproximează fractalii până la un anumit nivel se numără norii, lanţurile montane, arcele de fulger, liniile de coastă şi fulgii de zăpadă. Totuşi, nu toate obiectele autosimilare sunt fractali—de exemplu, linia reală (o linie dreaptă Euclidiană) este autosimilară, dar nu îndeplineşte celelalte caracteristici.
O clasă de exemple simple este dată de mulţimile Cantor, triunghiul şi covorul lui Sierpinski, buretele lui Menger, curba dragon, curba lui Peano şi curba Koch. Alte exemple de fractali sunt fractalul lui Lyapunov şi mulţimile limită ale grupurilor Kleiniene. Fractalii pot fi determinişti (toţi cei anteriori) sau stocastici (adică nedeterminişti). De exemplu, traiectoriile mişcării browniene în plan au dimensiunea Hausdorff 2.
Sistemele haotice dinamice sunt uneori asociate cu fractalii. Obiectele din spaţiul fazelor dintr-un sistem dinamic pot fi fractali (vezi atractor). Obiectele din spaţiul parametrilor al unei familii de sisteme pot fi de asemenea fractali. Un exemplu interesant este mulţimea lui Mandelbrot. Această mulţime conţine discuri întregi, deci are dimensiunea Hausdorff egală cu dimensiunea topologică (adică 2) — dar ceea ce este surprinzător este că graniţa mulţimii lui Mandelbrot are de asemenea dimensiunea Hausdorff 2 (în timp ce dimensiunea topologică este 1), un rezultat demonstrat de Mitsuhiro Shishikura în 1991. Un fractal foarte înrudit este mulţimea Julia.
Chiar şi la curbele simple se poate observa proprietatea de autosimilaritate. De exemplu, distribuţia Pareto produce forme similare la diferite niveluri de grosisment.
Sistemele haotice dinamice sunt uneori asociate cu fractalii. Obiectele din spaţiul fazelor dintr-un sistem dinamic pot fi fractali (vezi atractor). Obiectele din spaţiul parametrilor al unei familii de sisteme pot fi de asemenea fractali. Un exemplu interesant este mulţimea lui Mandelbrot. Această mulţime conţine discuri întregi, deci are dimensiunea Hausdorff egală cu dimensiunea topologică (adică 2) — dar ceea ce este surprinzător este că graniţa mulţimii lui Mandelbrot are de asemenea dimensiunea Hausdorff 2 (în timp ce dimensiunea topologică este 1), un rezultat demonstrat de Mitsuhiro Shishikura în 1991. Un fractal foarte înrudit este mulţimea Julia.
Chiar şi la curbele simple se poate observa proprietatea de autosimilaritate. De exemplu, distribuţia Pareto produce forme similare la diferite niveluri de grosisment.
Fractali aproximativi sunt uşor de observat în natură. Aceste obiecte afişează o structură auto-similară la o scară mare, dar finită. Exemplele includ norii, fulgii de zăpadă, cristalele, lanţurile montane, fulgerele, reţelele de râuri, conopida sau broccoli şi sistemul de vase sanguine şi vase pulmonare. 
Un fractal ferigă obţinut printr-un sistem de funcţii iterate
Arborii şi ferigile sunt fractali naturali şi pot fi modelaţi pe calculator folosind un algoritm recursiv. Natura recursivă este evidentă în aceste exemple — o ramură a unui arbore sau o frunză a unei ferigi este o copie în miniatură a întregului: nu identice, dar similare.
În 1999, s-a demonstrat despre anumite forme de fractali auto-similari că au o proprietate de "frequency invariance" — aceleaşi proprietăţi electromagnetice indiferent de frecvenţă — din Ecuaţiile lui Maxwell.
Arborii şi ferigile sunt fractali naturali şi pot fi modelaţi pe calculator folosind un algoritm recursiv. Natura recursivă este evidentă în aceste exemple — o ramură a unui arbore sau o frunză a unei ferigi este o copie în miniatură a întregului: nu identice, dar similare.
În 1999, s-a demonstrat despre anumite forme de fractali auto-similari că au o proprietate de "frequency invariance" — aceleaşi proprietăţi electromagnetice indiferent de frecvenţă — din Ecuaţiile lui Maxwell.
Fractalii în artă
Tipare de fractali au fost descoperite în picturile artistului american Jackson Pollock. Deşi picturile lui Pollock's par a fi doar stropi haotici, analiza computerizată a descoperit tipare de fractali în opera sa.
Fractalii sunt de asemenea predominanţi în arta şi arhitectura africană. Casele circulare apar în cercuri de cercuri, casele dreptunghiulare în dreptunghiuri de dreptunghiuri şi aşa mai departe. Astfel de tipare se găsesc şi în textile şi sculpturile africane, precum şi în părul împletit în codiţe.
Fractalii sunt de asemenea predominanţi în arta şi arhitectura africană. Casele circulare apar în cercuri de cercuri, casele dreptunghiulare în dreptunghiuri de dreptunghiuri şi aşa mai departe. Astfel de tipare se găsesc şi în textile şi sculpturile africane, precum şi în părul împletit în codiţe.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)